duminică, 28 noiembrie 2010



Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi Retragere din Cluj-Napoca vă informează că a deschis temporar un site web propriu. Acesta a fost creat din necesităţi organizatorice şi este destinat îmbunătăţirii comunicării între membrii sindicatului.

Poate fi accesat la adresa http://www.emilpop.byethost16.com/wordpress/

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Pericolele conflictelor constituţionale – studiu de caz în statul Honduras

Tot mai uluit de problemele de interpretare şi de conflictele pe care le generează legea constituantă a statului romîn, m-am îndemnat la cercetarea comparativă a altor constituţii. În felul acesta am dat şi de o superbă constituţie care aparţine naţiunii honduriene. Dar, am descoperit şi o întîmplare care poate oferi multe învăţăminte politice, de aceea o descriu. Honduras, o mică republică latină situată în America centrală are o istorie îndelungată şi nu mai puţin lipsită de convulsii. Cercetările arheologice ne arată o preistorie multietnică, urmată de o perioadă înfloritoare sub civilizaţia maya pînă la prăbuşirea imperiului mayan pe la 1200 e.n. După descoperirea (1502 de C. Columb) şi cucerirea zonei de spanioli (1524 de Cortez), regiunea a devenit parte a imperiului spaniol fiind cuprinsă în regatul de Guatemala. Timp de 300 de ani a rămas sub dominaţie spaniolă, mai ales datorită rezervelor sale exploatabile de minereu de argint. Spania i-a acordat independenţa la 15 septembrie 1821. A trecut printr-o încercare de parte a unui stat federal centro-american care s-a destrămat în 1838, de atunci rămînînd definitiv stat independent. De la acea dată este dominată de o instabilitate politică şi financiară fără precedent. Schimbări violente de guvern. Rebeliuni, lovituri de stat şi războaie civile o macină. De la acea dată şi pînă în 1955 este guvernată de regimuri militare, dar din 1963 acestea revin la putere. După atacul japonezilor la Pearl Harbour, Honduras a luat partea naţiunilor aliate. În 1969 a purtat un scurt război cu statul Salvador. În 1974 a suferit efectele devastatoare ale uraganului Fifi. Din 1979 ţara revine la reguli şi regimuri politice civile. Adunarea constituantă din 1980, alegerile generale din 1981, adoptarea Constituţiei din 1982 o împing pe calea progresului. Din 1980, SUA au stabilit o prezenţă militară americană permanentă cu misiunea de a sprijini grupările înarmate „contras” împotriva guvernului nicaraguan şi de a controla şi înfrînge gherilele marxist-leniniste din Honduras, în special mişcarea de rezistenţă honduriană numită „Mişcarea Populară de Eliberare Chinchoneros”. În opinia lumii civilizate a intrat în atenţie o unitate specială a armatei honduriene, Batalionul 316, despre care se spune că acţionează şi astăzi, ale cărui misiuni erau planificarea torturării şi asasinării opozanţilor politici din ţară. În 1998, uraganul Mitch a produs distrugeri atît de mari încît se apecia că va fi necesară trecerea a 50 de ani pînă la refacerea completă a infrastructurii. Au trecut doar 10 ani şi inundaţii ample au distrus din nou ţara. Nici asta nu a fost destul căci, iată, în 2009 a avut loc un eveniment politic nefericit, denumit de unele persoane lovitură de stat. În urma unei crize constituţionale, la ordinul Curţii supreme de justiţie preşedintele Manuel Zelaya acuzat de crime împotriva formei de guvernămînt, trădare de ţară, abuz în serviciu şi uzurpare de funcţii care prejudiciază administrarea statului a fost arestat de armată şi exilat în Costa Rica. Puţin mai tîrziu Curtea supremă de justiţie a emis un comunicat prin care preciza că "forţele armate însărcinate cu garantarea Constituţiei au acţionat pentru a apăra statul de drept şi au fost forţate să aplice dispoziţii legale împotriva acelor care au acţionat şi s-au exprimat public împotriva legii honduriene”. A doua zi dimineaţa Congresul Naţional Hondurian (parlamentul) a declarat că dezaprobă repetatele violări ale constituţiei, legilor şi ordinelor Curţii de justiţie, efectuate de preşedintele Zelaya şi că îl demite din funcţie. Totodată, îl numeşte preşedinte interimar pînă la alegerile din ianuarie 2010 pe preşedintele Congresului Roberto Micheletti. Criza constituţională a provenit din faptul că preşedintele Zelaya dorea iniţierea unui referendum prin care să creeze o adunare constituantă ce urma să aducă modificări Constituţiei în vigoare. Dar, acest fapt contravenea articolului constituţional care declară că numai Congresul naţional poate opera modificări asupra constituţiei şi în consecinţă Curtea supremă de justiţie a declarat neconstituţională iniţiativa preşedintelui şi a acţionat prevenind ulterioara desfăşurare a referendumului. De la acea dată şi pînă în prezent a urmat o perioadă extrem de tulbure, cu limitări de drepturi constituţionale şi civile, răzbunări şi multe altele de acest gen. Gurile rele spun că mulţi partizani ai preşedintelui demis au fost de-a dreptul "vînaţi" de noua putere. Totuşi, la sfîrşitul anului 2009 articolele interzise din drepturile omului sînt oficial restabilite. Toate acestea îi determină pe unii cercetători să afirme că nimeni nu poate "descifra" misterele Hondurasului care generează constant regimuri de violenţă.

(sursa: materiale documentare de pe internet, în special http://en.wikipedia.org/wiki/Honduras)

Gîndurile-s libere !

„Die gedanken sind frei” este un cîntec german despre libertatea de exprimare. Textul a apărut pe la anii 1780 sub formă de manifest şi iniţial a avut doar 4 strofe, a 5-a fiind adăugată mai tîrziu. Se pare că textul este inspirat după un mai vechi cîntec popular elveţian care înfăţişează dialogul între un prizonier închis în turnul cetăţii şi castelanul torţionar.
Din 1819, o dată cu intensificarea restricţiilor impuse confederaţiei germane de Imperiul austriac prin emiterea Decretelor de la Carlsbad, cîntecul devine o formă populară de protest împotriva represiunii politice şi a cenzurii, dar mai ales în favoarea organizaţiilor (frăţiilor) studenţeşti de acum interzise prin lege. Decretele atentau şi la autonomia universitară. Astfel, funcţionari speciali au fost însărcinaţi cu supravegherea profesorilor universitari patrioţi. Pentru manifestări în favoarea naţiunii germane, orice profesor universitar era imediat concediat fără a mai putea fi reprimit în vreo universitate din imperiu.
Imediat după izbucnirea revoluţiei de la 1848, cîntecul a fost interzis, la fel şi în perioada nazistă. Într-o noapte din anul 1942, studenta Sophie Scholl a interpretat piesa la flaut lîngă zidurile închisorii din Ulm, unde tatăl ei era închis pentru că manifestase eroicul curaj de a-l numi pe dictatorul Hitler ca fiind „pedeapsa lui Dumnezeu”. Un an mai tîrziu studenta care făcea parte din mişcarea „grupul de rezistenţă non-violentă Trandafirul alb” a fost acuzată de înaltă trădare pentru distribuirea unor manifeste anti-război, judecată, condamnată şi executată prin ghilotinare.
Astăzi, cîntecul cunoaşte o nouă viaţă prin susţinătorii mişcării împotriva cenzurii internetului.
Mi-a făcut plăcere să încerc pentru membrii sindicatului nostru o traducere după versiunea existentă la http://en.wikipedia.org/wiki/Die_Gedanken_sind_frei şi să proiectez un clip video care exprimă şi valorile SCMD Cluj-Napoca. Uneori cuvintele din traducere nu corespund celor din versiunea originală, dar am încercat să păstrez sensul, oarecum adaptat la profilul psihologic al revoluţionarului camusian. Stilul este unul popular şi fondul imagistic prezintă afinitatea valorilor revoluţionarilor paşoptişti cu acelea ale studenţilor germani.

miercuri, 3 noiembrie 2010

"Las' că pe voi vă-nlocuieşte !"



Iată, la câteva zile de la sărbătoarea din 25 octombrie un eveniment nefericit umbreşte iarăşi inimile noastre. Înzestrarea necorespunzătoare a aviaţiei militare adaugă încă o tragedie la şirul celor săvârşite deja până acum. Doi piloţi de valoare, doi camarazi apropiaţi, se sting din viaţă în floarea vârstei şi a puterii creatoare, din cauze care nu li se pot imputa, ci doar pentru că guvernul Boc nu a găsit resursele de finanţare pentru o primă tranşă de plată în valoare de 750 milioane de dolari până la 3 august 2010. După cum ştiţi, CSAT a aprobat în luna martie a.c. propunerea MApN de cumpărare de la partenerul NATO a 24 de avioane multirol F16, în uz. Acum, ce-i drept e drept, cică suntem în criză şi nu sunt bani. Dar, parcă în 2008-2009 nu eram în criză. Ce să mai vorbim. De 20 de ani statul acesta nu reuşeşte să cumpere nişte amărâte de avioane care să garanteze cu o probabilitate convenabilă viaţa piloţilor militari. Ori poate că nu vrea ? În cazul ăsta de o meschinărie remarcabilă se dovedeşte că nu face altceva decât să preia şi să continue vechile metehne ale statului socialist anterior. Şi legat de asta vreau să vă povestesc o întâmplare. Trecuseră mai mulţi ani de la 1980 înainte şi în regimentul nostru de artilerie antiaeriană fuseseră aduse nişte moderne puncte de comandă de baterie din arma geniului, bunkere care îngropate în pământ rezistau chiar şi la explozia unei bombe de aviaţie de mic tonaj. Drept să vă spun am fost mirat şi plăcut surprins de grija partidului, a statului şi a armatei pentru vieţile noastre. Cu mari eforturi şi hei-rup soldăţesc am reuşit să montăm şi să punem în funcţiune adăpostul. Nu conteneam să mă deplasez într-un dute-vino perpetuu din mijlocul tunurilor mele pînă în adâncimea bunkerului protector. Dar - ştiţi bine că Aghiuţă îşi vâră mereu coada pe unde nu trebuie, chiar şi în minţile noastre - la un moment dat un gând tulburător puse stăpânire pe mine. Păi, bine, bine - mi-am zis eu - dacă bomba asta explodează deasupra adăpostului, atunci asta înseamnă că scapă numai căpitanul (comandantul bateriei) în timp ce noi vom fi făcuţi praf şi pulbere. De, gând prostesc de locotenent. Dar, atunci cum vom continua lupta ? Tulburat de tot felul de îndoieli, mi-am zis că ce-ar fi să-l întreb pe şeful venit de departe să ne aducă adăposturile.
- D-le lt.colonel, permiteţi să raportez !O bombă de-aia de care ne-ati povestit care explodează deasupra bunkerului pe noi ne omoară ?
- Vă omoară, măi tovarăşe locotenent, sigur că vă omoară.
- Bine, dar atunci, tovarăşul căpitan care scapă cu viaţă din adăpost cum continuă lupta ? [Vizibil încurcat şi stând parcă să râdă şi să plângă a spus]
- Las' că pe voi vă-nlocuieşte !

luni, 1 noiembrie 2010

TRIBUNALUL CLUJ S-A PRONUNTAT

Stimati camarazi,
Tribunalul Cluj, sectia contencios administrativ, in dosarul 3771/117/2010 - CHITU FLORIN vs PRIMARIA CHINTENI, avand ca obiect cumulul pensiei cu salariul de la stat, prin sentinta civila nr.3553/25.10.2010, ADMITE CEREREA FORMULATA DE PETENT.

Cu stima,
Florin CHITU