În 1927, un intelectual de marcă a scris una dintre cele mai interesante cărţi din istoria culturii universale. Julien Benda îi acuză pe unii intelectuali că au abdicat de la condiţia lor şi din această cauză naţiunile ajung în suferinţă. Şi naţiunea română este în suferinţă şi nu se poate spune că duce lipsă de intelectuali. Cînd întrebăm un intelectual despre această carte cu siguranţă că ne va răspunde că a citit-o ? Dar, a înţeles-o ? Şi-a însuşit oare direcţiile de a fi vocea critică într-o naţiune ? Pentru a-i stimula, le ofer o scurtă traducere. Lucrarea a fost tradusă şi în limba romînă şi este disponibilă. Este interesantă şi pentru jurnalişti şi oamenii din mass-media.
"Intelectualii şi ideologia comunistă
Voi semnala alte curente bazate pe însuşirea materialismului dialectic prin care anumiţi intelectuali aderînd la ideologia comunistă, trădează învăţăturile pe care le primesc de la raţiunea lor ca fiinţă umană.
...
b) adoptînd o ideologie care vrea ca adevărul să fie determinat de circumstanţe, aceşti intelectuali refuză să se simtă legaţi de afirmaţiile pe care le-au făcut ieri, cînd spuneau că sînt adevărate, dacă condiţiile de astăzi pretind alte afirmaţii. Se va găsi o declaraţie formală asupra acestei poziţii în Discursul asupra planului ciincinal al lui Stalin care prezintă o înflăcărată apărare a contradictoriului ca „valoare vitală” şi „instrument de luptă”. Una dintre marile forţe ale lui Lenin, ne asigură unul dintre istoricii săi, Vişniac, era aptitudinea sa de a nu se simţi niciodată legat de declaraţiile anterioare. De aici, rezultă că oamenii practici sînt mereu în pielea lor atunci cînd reneagă ceva ce au afirmat anterior în vederea obţinerii unui succes. Faimoasa propoziţie a lui Mussolini „Să ne temem de capcana mortală a coerenţei” ar putea fi adoptată de toţi cei ce înţeleg să-şi urmărească un scop în evoluţii de contexte imprevizibile. Totalitarii nu fac altceva decît să împărtăşească moravurile realiştilor. Cu puţin înainte de război un ministru britanic a declarat: „ne vom ţine angajamentele amintindu-ne totodată că lumea nu e statică”. În traducere înseamnă că nu ni le vom ţine dacă condiţiile se schimbă. Dacă intelectualii se înfeudează într-o concepţie care nu ţine cont decît de oportunitate şi nu admit decît adevărul circumstanţelor, aceasta nu înseamnă că-şi neagă propria condiţie de intelectuali ?" (Julien BENDA, 1927)
