miercuri, 11 ianuarie 2012

Turnul de veghere

În fine, au sosit deciziile de revizuire, majoritatea sau aproape toate deciziile pentru MApN. Înfieraţi mai de demult cu mînie "proletară" de puterea politică, şi etichetaţi ca "pensionari nesimţiţi" rezerviştii MApN şi-au văzut soldele de rezervist (aşa zisele pensii militare) diminuate considerabil. În organizaţia sindicală militară Cluj care numără peste 350 de membri, cel puţin 120 par a fi cu pensia diminuată, mai mult sau mai puţin, ceeea ce înseamnă cam 33% cu diminuări. Nimeni nu ştie din ce pricini s-a abătut viforul asupra noastră. Poate numai pentru că atunci în decembrie 1989, armata a trecut integral de partea poporului creînd fără să vrea condiţiile libertăţii şi prosperităţii (sic) de astăzi. Mă uit cu stupoare la decizia de pensionare (nu nesimţită, dar micşorată) şi constat că pe timpul şcolii militare condiţiile de muncă erau normale, deci nix un mic spor legal. Dacă un regim de o duritate deosebită, totuşi corect, poate fi normal, iar nu deosebit sau special, atunci fie cum spun nomoteţii noştri; sînt mirat şi că în 1989 şi 1990 mi s-au trecut condiţii de muncă "normale". Mie care am apărat noua putere revoluţionară în 23.12.1989 la sediul prefecturii de astăzi. Care am patrulat 12/12 ore în oraş pînă în mai 1990 asigurînd ordinea şi liniştea publică. Armatei întregi care încazarmată şi pe picior de luptă a proiectat forţa necesară pentru a preveni o contrarevoluţie sau o intervenţie străină. Nu ştie nimeni. Şi pentru toate acestea eu şi noi ceilalţi militari nu am cerut certificat de revoluţionar, nu am cerut privilegii, nu am cerut drepturi. Dar, despre ofiţerii detaşaţi la măsurători topografice care au colindat coclaurii vreme de aproape 4 ani (între 1994-1997) mai ştie cineva ceva ?. Se cunoaşte că deşi trimişi la ordin au fost încadraţi toţi pe funcţia minimă a gradului respectiv ? Era un lucru corect ? În fine, nu are rost să vă plictisesc cu lamentaţiile mele. Am sperat ca societatea să recunoască munca şi sacrificiile mele răsplătindu-mă măcar cu o pensie decentă. Atît. Care mi s-a asigurat prin L164 în contextul preaderării la NATO. Nu am dorit să ies din armată. Aşa cum am ieşit a fost legal, dar şi legitim, după o viaţă plină de greutăţi şi privaţiuni. Am fost forţat să ies prin desfiinţarea funcţiei în vederea asigurării condiţiilor pentru acceptarea Romîniei în NATO. Sistemul promitea fie o anumită pensie, fie o funcţie cel puţin temporară, în alt loc. Dar, ofertele nu mai veneau şi prin condiţiile legale solda ţi se micşora o dată cu trecerea timpului în aşteptarea unui nou post, în consecinţă şi ulterioara pensie, aşa cum hotărau normativele de atunci. Cei mai mulţi aflaţi în situaţii similare au ieşit şi ei chipurile "la cerere". Lucrurile acestea nu sînt cunoscute de actuala putere ? Nici de mass-media ? Aşa că supus unei situaţii de constrîngere şi forţă, am cerut să ies. Pentru a nu ieşi mai tîrziu cu o pensie diminuată. Dar, am ieşit legal şi legitim. Îmi amintesc de vremurile pe cînd cu scandalul cu casa din strada Mihăileanu. Cel acuzat a răspuns răspicat: "A fost legal". Tot aşa de răspicat o spun şi eu: "am ieşit în condiţii legale" şi pentru acest fapt am conştiinţa curată. Nu am furat bani, nu am cerşit şi nu cerşesc. Dar, pretind ca drepturile mele să fie respectate.
Acum, nimeni din camarazii noştri păţiţi nu ştie exact din ce cauză le-au fost diminuate pensiile. Răspunsul este că metodologia de calcul produce o diminuare, dar am putea lua în calcul şi erori de concepţie a ordonanţei prime pe 2011. Putem presupune şi că o atare metodologie a fost provocată de agenda ascunsă a unui stat deloc grozav administrat cu o economie total dependentă şi care vrea să paseze sărăcia pe umerii celor care nu pot protesta. Stat, cu o corupţie endemică, recunoscută de şeful statului. Şi uite aşa treptat, treptat statul fost social, acum devine ne sau asocial, mîine - Doamne apără-ne !-poate antisocial, dar asta e o glumă proastă. Eu nu spun să nu fie solidaritate, poate chiar să facem sacrificii, deşi noi militarii ne-am adus contribuţia sacrificială. Dar, atunci să o facem pe faţă şi sacrificiile să fie egale pentru toate categoriile şi clasele sociale din ţară. Şi opinca şi vlădica. Şi demnitarul şi oricare alt funcţionar de stat. Eşti şi rămîi pensionar militar, şi hai să zicem că îţi reducem pensia (ceea ce nu se poate fiindcă pensia nu este o pomană de stat, ci banii mei daţi statului ca să-i fructifice pentru a avea un venit de înlocuire la amurgul vieţii) la fel ca salariaţilor bugetari şi noi o să răbdăm pănă în 2020 cînd relansarea ţării se va produce cel mai probabil prin ieşirea masivă şi naturală a pensionarilor civili şi militari de astăzi din sistem, prin deces. Din păcate, nu e aşa şi meteahna loviturilor sub centură continuă la noi în micul bizanţ. Nu reducere, dar da recalculare, da revizuire. Dar, în numele cărei justiţii sociale s-a recurs la revizuirea respectivă ? A contributivităţii ? E ceva ce nu înţeleg. Uite, recitesc şi eu un pdf de pe internet şi găsesc un lucru atît de curios, încît vă rog să mă corectaţi că poate nu am văzut bine sau era vreun document greşit şi în mod neintenţionat am fost indus în eroare şi am colportat un neadevăr. Am accesat mai multe documente printre care (http://www.plano10.com/2011/01/ordonanta-de-urgenta-privind-stabilirea.html) şi se pare că e la fel. În OUG 1/2011 (art 13 al1 şi al 2) se spune undeva că cei care au contribuit suplimentar pentru pensie primesc un spor după o anumită grilă. De acolo, rezultă negu pe alb, următoarele: În perioada 01.01.1978-01.07.1986 cei care au contribuit cu 2%, 3% sau 5% primesc un spor de 14%. Tot pentru această perioadă cei care au contribuit cu 4% primesc un spor de 28%. Iată aplicat în viaţa noastră a militarilor rezervişti prea dreptul principiu al contributivităţii. Deci, în cazul aliniatului 1 nu contează că ai contribuit mai mult sau mai puţin căci primeşti la fel. În cazul aliniatului 2 lucrurile stau şi mai distractiv. Cei care au contribuit cu 4% primesc spor de 28%, iar cei care au contribuit cu 5% primesc doar 14%, adică pe jumătate. Cei care au contribuit mai puţin primesc mai mult. Asta da corectare a fostei injustiţii, pe baza principiului contributivităţii. Să nu rîzi cu gura pînă la urechi ? Noroc că militarii noştri chiar şi finanţişti sau contabili sînt obişnuiţi mai mult cu gloanţele şi puşcoacele decît cu aritmetica. Dar, nici de ceilalţi nu mi-e ruşine. Legiuitorii cu ce sînt obişnuiţi, mă rog ? Şi dacă la un lucru atît de simplu OUG nr1/2011 se poticneşte, atunci cîte erori vor mai fi fiind acolo, erori pe care eu ca nespecialist nu le-am observat ?
Aşa că vă rog să înţelegeţi dragi camarazi din ce cauză pensiile v-au fost diminuate: 1) o metodologie uniformizatoare aplicată militarilor rezervişti; 2) erori posibile şi probabile în interiorul ordonanţei; 3) erori umane datorită presiunii timpului. Dar, nu vă descurajaţi, dragi camarazi. Tot legiuitorul a decis că în răstimp de 3 ani pot fi corectate erorile, nu însă principiul în sine. Cîtă mărinimie ... S-o ţii pe drumuri 3 ani plimbat de la unul la altul, în timp ce viaţa îţi trece. Nu pot să vă explic, însă, dragi camarazi, din ce cauză pe decizie nu mai avem "grad" şi de ce tot acolo scrie "pensie pentru limită de vîrstă". Dar, polemica şi frămîntările noastre nu-şi au rostul. Să ne păstrăm speranţa fiindcă dreptatea şi adevărul ies întotdeauna la suprafaţă. Pe camarazii pe care i-am văzut în stare de şoc îi rog să-şi păstreze firea. De ce să facă vreun atac de cord sau accident vascular cerebral şi suma cuvenită pe dreptate lor să ajungă în alte buzunare care poate nu o merită ?
Eu vă rog să ne păstrăm demnitatea pînă în final. Calitatea de militar nu este o slujbă de stat, ci este o demnitate acordată de naţiune. De aceea, la primirea întîiului grad militar se spune că eşti "înălţat" în grad, nu avansat. Calitatea de militar nu poate fi uzurpată. Ştiţi ce vreau să zic. Însă, poate că va trebui să fim mai atenţi la cele ce se întîmplă în jurul nostru şi mai mult implicaţi civic. Ah, dacă am avea turnul nostru de veghere ... Sînt, totuşi, şi rezerviştii cărora li s-a mărit pensia sau a rămas neschimbată. Cu siguranţă, îşi merită pensia majorată sau neschimbată, tot aşa de mult precum noi nu meritam diminuarea. Într-o situaţie ambiguă, dezonorantă şi plină de umilinţă numai onoarea militară şi conştiinţa trebuie şi pot să ne dicteze ce să facem. Fie ca alegerea noastră şi a lor să fie cele corecte !

Lt.col. (r) Emil POP